The Motans

Lumea se întrebă cum, același pământ
Ține doi nebuni ca noi în același timp.
Lumea se întreabă cum, dar lumea nu știe,
Nu ne ținem de pământ când ne ținem de mână.
Lumea am lăsat-o-n urmă n-ar fi fost ca și când,
Tot ce vreau acum, cu buzele-ți să mă alint,
La piept sa te strâng, în veci să te cânt,
Tu ești refrenul vieții mele…
Simt.
Refren:
Am să te aștept,
Acolo unde șanse nu-s,
Unde chiar și zeii au căzut,
Unde nu există loc pentru început.
Am să te aștept,
Acolo unde valurile
Au spălat toate visele
Și din când în când doar adierea de vânt îmi mai aduce doar sare și nisip.
Lumea se întreabă cum, doar pentru noi doi,
Soarele mai stă un pic și se scaldă în zori,
Lumea se întreabă cum, dar mie nu îmi pasă
Zorii sunt făcuți din șoaptele și visele noastre.
Tu ai dansat cu zâmbete ușor în viața mea,
Mi-ai spus că vei fi alături când lumea tăcea
Când primăvara a plecat, doar tu mi-ai promis,
Mi-ai adus în suflet focul când luminile s-au stins.